Could this really be? Maybe.

happy-birthday

And my special thanks this year go tooooooooo (cu excepţia FamiGliei care, bineînţeles, se află pe primul loc, as always):

S.

Marimar

Aless

Adi

Prof romanistică

Lidia I.

Brigit U.

Nora

Seba

Andrei

Morsa

Moth

Alexandra A. + Marian

Marius Z.

Andra


Thank you all sooooooooooooooooooooooooooooooooooooooo much! :-*

Wishin’ upon a star :-P



People talk about the guy
who’s waiting in on a girl
- woohoooo mmmhh…

România lasă sechele.

Mhm.


Ştii cum e să umbli pe o stradă singură la miezul nopţii? Ştii, nu? În Bucureşti nu prea faci asta pt. că ţi-e frică dacă nu de aurolaci, atunci de câinii vagabonzi. D-aia ţi-ai şi dezvoltat reflexul de a trage tot timpul cu coada ochiului, gândindu-te: “Dacă e careva în spate”? Asta din cauza poveştilor pe care le-ai auzit despre persoane muşcate de câinii vagabonzi în buricul capitalei româneşti.


Între timp însă locuieşti şi trăieşti în altă parte… . Iar mersul pe stradă la orice oră din zi şi din noapte nu e o aventură. Subconştientul se adaptează mai greu însă. Motiv pentru care nu o dată sari şi te întorci ca Femeia Pisică să vezi dacă nu “chiar e careva în spate”. Evident că nu e. Nici n-ar avea de unde. Câini vagabonzi nu-s. Dar deh :-).

Ce să îi mai ceri statului întâi, subvenţii pentru orfani, cerşetori, şomeri, pensionari, medici, profesori, studenţi sau pentru adăposturile pentru câinii vagabonzi?

caini-vagabonzi