| “Eine sehr beredte Szene kann man miterleben, wenn man seine Schritte zur Paketabteilung des Hauptbahnhofs in Sofia, Belgrad, Bukarest, Tirana oder irgendeiner anderen Stadt in südöstlichen Europa lenkt. Dort sieht man gewöhnlich lange Schlangen von Bürgern und Bürgerinnen, die auf ihre Pakete aus dem Dorf warten; es gibt jede Menge und jede Art von solchen Paketen - Bretterkisten, Säcke, Schachteln, Fässer und Bündel. Werden die Kirschen reif, werden sie umgehend in Körbe verpackt und an den Verwandten in die Stadt geschickt. In der Kirschenzeit reicht die ganze Paketabteilung nach Kirschen. Es wird so sein wie in jeder Saison: Danach werden die Tomaten und Zucchini kommen, dann Paprika, Pfirsiche, Äpfel; um Weihnachten werden die Schweine geschlachtet und auch der Wein wird dann in Fässern kommen. Das Dorf fährt in die Stadt, Paket um Paket; es ist ein Weg, auf dem die Menschen mit großen Taschen reisen.”
Klaus Heitmann |
Category Archives: Românica
Păţanii din ţara lui Papură.
Sunt în gară în Stuttgart şi mi-e un somn de mor. Şi mă dor toate. Nu vreau decât un pat în care să mă-ntind. Şi o baie caldă. Şi un vin bun. Şi un masaj. Şi… Dar ghici ce? Nu o să am parte de aceste mici bucurii ale vieţii mulţumită companiei Blue Air, care a avut o întârziere finală de 2h 20′. Dragii de ei. Şi uite aşa am pierdut eu trenul :-).
Şi uite tot aşa am eu norocul ca tocmai în seara asta să fie o conferinţă super-mega-giga-importantă şi să nu fie locuri la hoteluri. Nu că aş fi dispusă să-mi plătesc locul la hotel după ce că trebuie să-mi plătesc un nou bilet de tren. Cred că altcineva în locul meu ar fi clacat demult. Nu că n-ar mai fi timp să păţesc şi asta, având în vedere cum îmi merge în ultima vreme.
Mamă, ce somn îmi e. Aş înghiţi dintr-un căscat toată sala asta de aşteptare cu tot cu bătrâneii aştia simpatici care stau şi citesc. Şi mai am de aşteptat nici mai mult nici mai puţin de 5 ore şi. E abia 23:38, iar trenul pleacă la 04:56. Pfoai. Văd că unul, un tinerel, cum-necum, s-a întins şi s-a culcat pe-o bancă. I-aş urma exemplul, dar mi-e că mă trezesc fără valiza şi/sau laptop. Germănica, ne-Germănica, nu demult mi s-a furat mapa de croată, aşa că nu riscăm nimic :-D.
Hai că mă duc să mai bântui gara.
Noapte bună, păsărele!
Poliţia română, lege şi ordine sau haos şi dezordine?
Decât să apelezi la serviciile poliţiei române mai bine îţi baţi un cui în cap. Sau îţi faci dreptate singur.
Să mă explic. Mă deranjează îngrozitor vecinii de deasupra. Se bat, se ceartă, ţipă. Noaptea. Noaptea târziu. Unde mai pui că mai au şi 3 (TREI!!!) jivine canine cât un viţel de 2 luni. Deci da, de talie mare. Tulai, Doamne.
Şi uite-aşa începe epopeea. Pentru că vecinii nu vor s-asculte de vorbă bună, hai să depunem plângere. Ce?! Da, o plângere. La poliţia română (cu litere mici, numai de-a naibii), secţia 11. Aceeaşi secţie de poliţie ai cărei angajaţi au spus, atunci când i s-a spart casa mătuşii mele acum câţiva ani buni: “Doamnă, slabe şanse să-i găsim pe făptaşi – mai bine mergeţi dvs. să căutaţi pe la amaneturi”. Geeeez, thanks.
Bun, revenim la plângere.
Sâmbătă, 11 septembrie, ora 12:00 mă duc la prea-stimata secţie de poliţie ( în speranţa ce s-a dovedit a fi deşartă) că voi depune plângerea. Dar nu a fost să fie. Mi se spune, însă, să revin luni. Luni, “la prima oră, domnişoară”.
Luni la prima oră, bestia revine.
“Bună ziua, bună ziua, am venit să depun o plângere”.
“Şi?”
“Şi ce?”
“Păi aţi sunat la 112?”
“Nu, dar vreau să depun o plângere.”
“Păi… ştiţi… nu se poate acum. Veniţi mâine dimineaţă la poliţia de proximitate.”
“Păi da, dar e a 2-a oară când vin degeaba până aici”.
Tăcere.
În fine, am plecat. Mâine mă duc iar. Şi dacă nici mâine n-oi putea depune plângerea, atunci o să depun o plângere împotriva plângerii. Ca să ştim o treabă.
Din Românica.
Situaţiile similare întâmplării din filmuleţul de mai jos mă revoltă dincolo de orice margini. Nu ştiu cum vine asta: să fii călcat pe dreptul tău? Nici nu vreau să-mi imaginez ce simte acea mămică. Sincer, cred că aş fi în stare de orice dacă aş fi în locul unuia dintre părinţi. Mai ales că la noi în ţară dreptate au toate piţipoancele, manelarii, cocalarii şi cei asemenea lor. Mi-e silă!
imagini-socante-o-fetita-de-un-un-an-si-mama-ei-spulberate-pe-trecere.html
Nu-i suport!
Nu suport mincinoşii.
Nu suport nespălaţii, în special pe timp de vară (dă o tură cu RATB-ul la o oră de vârf, să te ţii atunci distracţie).
Nu suport snobii şi nici îngâmfaţii, chiar şi cu motiv.
Nu suport proştii.
Nu suport golanii. De niciun soi. Nici pe cei de pe şantiere, nici pe cei de la volan, nici pe cei de pe stradă, nici de la televiziune, de nicăieri.
Nu suport 90% din funcţionarii publici.
Nu suport laşii.
Nu suport persoanele care-i imită pe alţii. Doar pentru că nu au personalitate.
Am uitat ceva…?
