Good or bad? Alexia wieder (=din nou) Happy :-)

happy blonde woman jumping


I think I begin to like it. I mean, this place. Is it good, is it bad?


Să dea naiba dacă ştiu. Ştiu că acum mă simt mai bine. Da normal că abia aştept să ajung acasă… . Yahooooooooo! Tocmai ce-am dat un dans tribal UGA UGA şi cât pe ce să-mi scape un chiot de să-i trezesc pe tovarăşii din camerele alăturate: nu trebuie să dau examen la 2 dintre cele mai grele cursuri. HAAHAAAAAAA. Deci s-ar putea ca totuşi să trec toate examenele sesiunea asta. Şi totuşi, asta nu înseamnă că nu o să îmi mai fac veacul la bibliotecă de acum înainte. Nunu. Biblioteca e de bază. Şi sunt tare veselă acum hehehe (me grinnin’ at 00:01).



Deci. Deci da. Deci revenind. Îmi place. Zău că-mi place. Îmi place că oamenii-s prietenoşi, îmi place că am tot timpul ce să fac. Săptămâna trecută am fost la o petrecere. Azi a venit Kasha şi am stat toţi 4 (adică noi două şi cei 2 colegi de apartament) la o vorbă. Şi am aflat ceva ce nu trebuie să ratez (nu ştiu dacă e şi la noi). Cică ar exista un restaurant in ză dark (adică în întuneric beznă, întuneric d-ăla de îl tai cu cuţitu’) unde eşti servit de orbi. Îţi alegi ce vrei dintr-un meniu… . După care începi să “alergi” prin farfurie după mâncare (asta pt. că totul e in ză dark, remember?). Şi pt. că simţurile noastre toate concură atunci când mâncăm ceva, de data asta văzul lipseşte cu desăvârşire… Te-ai gândit cum ar fi să mănânci nu la lumina lumânărilor, ci ÎN BEZNĂ TOTALĂ? Eu până acum sincer nu m-am gândit, dar trebuie neapărat să încerc. Şi cum în noiembrie se face o excursie de 3 zile la Berlin şi avem şi ceva timp liber la dispoziţie… . Dacă am cu cine, poate mă duc să văd cum e. Păi nu? :-) Taste… Smell… Feel… Hear!



Sunt bucuroasă pt. că am un mini-job, prin care mă pot întreţine aici singură până în decembrie şi aşa nu mai trebuie să plătească ai mei chiar tot. Sunt bucuroasă pt. că POATE (dacă reuşesc să fac roata aia naibii odată) am primul Auftritt cu majoretele pe 5 decembrie la Gala Baschetbaliştilor…. Sunt bucuroasă pt. că încep să mă prind cum stă treaba cu scrisul ăsta chirilic (dar mai e de exersat – pot să scriu mai repede decât pot să citesc – sucită fire mai sunt). Sunt bucuroasă că nu mai e aşa frig (dar lasă că asta nu durează mult). Sunt bucuroasă că am colegi faini de apartament. Sunt bucuroasă că încep să mă pot exprima mai fluent (“fluent” are grad de comparaţie? în fine. înţelegeţi voi. e prea târziu pt. analize gramaticale la ora asta. totuşi uneori tot nu nimeresc cuvântul care trebuie – la naiba, de ce au nemţălăii ăştia 5 cuvinte pt. aceeaşi acţiune? lucrul ăsta va rămâne pt. totdeauna neelucidat de mine, zău aşa). Sunt bucuroasă că am primit un comment azi pe blog şi am văzut că există şi la noi oameni care cred că mai pot schimba ceva.



În încheiere, this day was music to my soul.



Şi normal că nu vă puteam lăsa fără o melodie (asta e şi alarma mea din fiecare dimineaţă):


Advertisements