So much more aware.

I’m tired of being what you want me to be
Feeling so faithless lost under the surface
Don’t know what you’re expecting of me
Put under the pressure of walking in your shoes

Advertisements

What a thing.

What a thing this life is. În mai puţin de o lună sunt acasă. Huh. Abia aştept.


Absenţa-mi îndelungată de pe blog mi se datorează… şcolii. Şi celorlalte.  O grămadă de chestii am pe cap. Fără agendă nu mai fac faţă, domne (ce importantă mă simt când spun asta). Totul calculat la minut. Cine vrea să evadeze cu mine in vacanţă din rutina asta? Someone, anyone…?


Of. Îi înţeleg acum (cred) pe străini, când spun că România e frumoasă. E frumoasă, în felul ei. Mai exact, aici e ţara unde nu se întâmplă niciodată nimic. Totul liniştit, nu tu nervi, nu tu stres. Cum o fi, cum n-o fi, abia aştept s-ajung acasă :-D. Oh, da, poza de mult promisă… Că scriam acum ceva timp de rozătoarele care umblă pe aici prin centru? Ţi-ai amintit? Da? Uite-i, mânca-i-ar mama să-i mânânce.




Ce voiam să mai spun e (vezi filmuleţul de mai jos). See ya! :-d


.