So don’t bother.

So don’t bother, I’ll be fine. I know I will :-)


Advertisements

Şi timpul nu mai avea răbdare.

Liviu Rebreanu – căci adevărat grăia.


Cât mai mult, cât mai repede şi, la urmă, cât mai bine – dacă se mai poate. Nu ştiu, zău aşa! Parcă tare mi-ar plăcea să se-nvârtă lumea mai încet. Parcă simt că nu mai apucă să mă ajungă sufletul din urmă. Azi colo, mâine dincolo. Carpe diem, trăieşte clipa? Care clipă? Unde-i clipa aia, arătaţi-mi-o şi mie, vă rog eu. Trec clipele pe lângă noi şi nu apucăm să le vedem.


Amintiri? Care amintiri? Nu suntem mai fericiţi şi nici mai împliniţi. Dar e bine că avem internet şi telefoane mobile. Căci cu sau fără ele, timpul trece pe lângă noi. Şi viaţa la fel. De fapt, care viaţă? Aia de pe net? Sau aia din trafic?


Vă dedic melodia de mai jos :-) Şi “succesuri” în a vă trăi “viaţa”.